Deceniile vinilului

Coperta de disc, ulterior de casetă şi CD, are o viaţă specială, independentă de muzica pe care o însoţeşte.


Coperta de disc Nomen Est Omen

Nomen Est Omen, Palestinalied (foto:Mihai Plămădeală)

“Coperta de disc, ulterior de casetă şi CD, are o viaţă specială, independentă de muzica pe care o însoţeşte. Lucrările vizuale asociate cu albumele Pink Floyd, Yes ori Genesis (pentru a da doar câteva exemple) sunt inconfundabile, în calitatea lor de reproduceri mecanice, contribuind din plin la acel factor X invocat de fiecare dată cînd argumentele logice nu (mai) sunt suficiente pentru explicarea unui fenomen artistic. Anii marilor coperţi se suprapun cu perioada de glorie a vinilurilor (discurilor de ebonită), deoarece dimensiunea suportului este ideală pentru lecturarea imaginii. Fie că este vorba despre Pop Art, Minimalism sau Collage Art, cele trei mari rute utilizate în realizarea coperţilor, relaţia dintre detaliu şi întreg se dezvoltă în demnitatea sa. Reducerea la scară, odată cu trecerea la formatul de CD a modificat forţa de impact a unor coperţi altfel deosebit de penetrante, conducând la schimbarea strategiilor de abordare artistică, dar aceasta este o altă discuţie.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *