Repetiţie Nomen Est Omen la Ateneu.
“Repetiţia este mama învăţăturii” (foto: Anca Dobre)
Spaţiul şi timpul nu sunt omogene, cel puţin din punctul de vedere al celor care şi-au reunit destinele sub semnul formaţiei Nomen Est Omen. În ideea menţionată, nu-i acelaşi lucru să repeţi într-un spaţiu impropriu dintr-o (fostă) casă de cultură ori pe scena unei prestigioase instituţii muzicale. Data, ziua şi ora îşi au, de asemenea, semnificaţia lor, dacă nu secretă, cel puţin absconsă. Desigur, este important ce fel de muzică “se pregăteşte”, cine o face şi câte reuniuni sunt alocate pentru respectivul proiect. Repetiţia la Ateneu (ul Român), altfel spus în clădirea Filarmonicii George Enescu, îşi are întotdeauna propria “lungime de undă”. Gândul că de pe stativul de note ales a citit partiturile un maestru desăvârşit sau că uşa sălii unde te afli a fost (alt)cândva deschisă de un mare dirijor te transformă implicit în parte a unei sfere care îşi are centrul în însăşi ideea de muzică şi perimetrul nicăieri.
